„Malouf” e unul dintre genurile muzicale folclorice ale Tunisiei, cântat de mici orchestre alcătuite din viori, tobe, fluiere şi sitar. În prezent, malouf e influenţat în mare măsură de muzica populară a triburilor berbere, dar forma lui iniţială îşi are originile în regiunile Andaluziei locuite de musulmani. Se cântă la nunţi sau în cursul anumitor ceremonii. Istoria şi regulile acestui gen muzical sunt cuprinse într-o lucrare în şase volume, al cărei autor e baronul Rodolphe d´Erlanger.
Elementul de bază al malouf-ului este qasidah – un gen de poezie arabă. Malouf-ul datează din secolul al 9-lea, pe când la Bagdad trăia un compozitor cu numele de Ziryab. În anul 830, fiind condamnat la exil, Ziryab a plecat spre vest şi s-a stabilit la curtea regală din Andaluzia. Aici a creat un nou gen muzical – malouf-ul – combinând influenţele din ţara sa de origine cu muzica musulmanilor andaluzi.
În anul 1957, Tunisia şi-a câştigat independenţa, iar primul ei preşedinte democratic, Habib Bourghiba, conştient de importanţa malouf-ului ca element de unitate în cadrul poporului tunisian, l-a inclus în patrimoniul cultural naţional. Şi imnul naţional tunisian, compus de conducătorul celei mai cunoscute orchestre, Salah el-Mahdi, este în stilul malouf.