Dacă veţi dori vreodată să vă informaţi în legătură cu originea cunoscutului fotbalist francez Zinedine Zidane, o să întâlniţi cuvântul „berber”. Berberii sunt triburi care, în trecutul îndepărtat, trăiau într-un spaţiu delimitat de Insulele Canare şi Africa de Nord, până la Canalul Suez. În perioada colonizării au fost siliţi să părăsească locurile de baştină şi să se retragă în regiunile muntoase ale Saharei de pe teritoriile actuale ale Marocului, Algeriei şi Tunisiei, unde trăiesc în cea mai mare parte şi în ziua de astăzi.
Istoria triburilor berbere începe în jurul anului 3000 înainte de Cristos, ei fiind menţionaţi în documente din Egipt, Grecia şi Roma antică.
Limba berberă face parte din grupul limbilor afro-asiatice şi are un număr de 300 de dialecte diferite. De obicei este vorba numai de limbi vorbite, foarte puţine dintre aceste dialecte dispunând şi de o scriere proprie.
Ca etnie, berberii prezintă o serie de caracteristici fizice care îi diferenţiază de ceilalţi locuitori ai ţărilor africane. Sunt oameni scunzi, cu piele de culoare închisă, uneori şi cu o tentă gălbuie. Au ochii oblici, pe care genele dese îi protejează de nisipul adus de vânturile deşertului. În decursul timpului, berberii s-au amestecat cu arabii, ceea ce a dus la dispariţia sau estomparea unora dintre aceste caracteristici antropologice.
O altă caracteristică specifică a acestei etnii e modul în care sunt repartizate responsabilităţile în cadrul familiei. Bărbaţii se ocupă de animale şi migrează împreună cu turmele în căutare de păşuni în cursul anului, femeile au în grijă gospodăria şi produc diferite obiecte de artizanat, atât pentru uzul propriu, cât şi pentru vânzarea în pieţe. Dintre acestea din urmă, cele mai apreciate de turişti sunt obiectele de ceramică berbere cu smalţ natural, precum şi covoarele ţesute de mână. În funcţie de ornamentele ceramicii şi covoarelor, se poate identifica mediul de provenienţă al acestora, deoarece fiecare dintre triburile berbere îşi are propriile motive decorative.
Un element strâns legat de modul specific de viaţă al berberilor îl constituie locuinţele acestora. Familiile berbere trăiesc în câteva încăperi săpate în stâncă şi foarte rar au curent electric sau gaz. În interior, pe podeaua de pământ bătătorit sunt întinse covoare tradiţionale, iar mobilierul este extrem de rudimentar. Podelele sunt înclinate în direcţia intrării principale, pentru ca, în caz de inundaţie în anotimpul ploios, apa să curgă în afara locuinţei. Pentru a câştiga ceva bani, berberii permit turiştilor să viziteze spaţiul în care locuiesc. Autobuzele pline cu vizitatori opresc în apropierea locuinţelor berbere, turiştii le vizitează şi la întoarcere oferă proprietarilor câteva monede.
Crescătorii de cai din întreaga lume cunosc rasa de cai berberi, apărută prin încrucişarea cailor din orient cu caii poporului migrator al vandalilor. Această rasă s-a adaptat în cursul timpului la viaţa în deşert, suportă foarte bine căldura şi seceta şi rezistă multă vreme fără apă. În plus, este capabilă să atingă viteze mari în alergarea pe distanţe scurte. Culoarea caracteristică a cailor berberi este culoarea albă.